Istorie Rasa:
Primele date cu privire la originea ciobanestilor europeni ne sunt oferite de Alfred Edmund Brehm (1829-1885) in Tierleben (Viata Animalelor), lucrare monumentala, care descrie “intreaga lume a animalelor precum si dezvoltarea ei” si care este elogiata in prefata celor doua editii germane, Zimmer&Herzog, ca opera, ce a “avut menirea mai mult decat oricare alta carte, sa destepte si sa adanceasca dragostea si intelepciunea pentru lumea animalelor”. Conform Brehm, evolutia cainelui din lup, a inceput in urma cu aproximativ 20.000 de ani in urma, dar cu o posibila evolutie filogenetica anterioara.
Brehm, face o clasificare a lumii animale in paisprezece categorii de la regn si pana la individ. Conform acestuia (editia a doua a cartii a fost prelucrata de prof.dr. Rietschel impreuna cu un colectiv de oameni de stiinta germani), cainele (Canis Familiaris) este considerat cel mai vechi animal domesticit care s-a raspandit impreuna cu omul peste cuprinsul intregului pamant.
De-a lungul timpului, originea cainelui, a fost obiectul a numeroase teorii. Rand pe rand, cercetatori de renume in domeniul biologiei sistematice, etologiei, dintre care amintim pe Darwin, Linne, E. Zeunner, Konrad Lorentz, s.a, au atribuit drept stramos cainelui fie sacalul, fie hiena, vulpea, cainele salbatic sau, in sfarsit, lupul. Dintre toate aceste teorii insa, cea cu privire la descendenta cainelui din lup (canis lupus) este cea unanim recunoscuta astazi, ca fiind plauzibila. Prolificitatea, fecunditatea, identitatea formulei dentare si structurii scheletului precum si numarul de cromozomi si nu in ultimul rand comportamentul (vezi P. Scott, K. Lorentz), conduc deopotriva la aceasta concluzie. De pilda, cercetarile facute de Darwin asupra originii cainelui domestic scot la lumina faptul ca “intr-o anumita regiune cainii semanau adesea cu canidele salbatice, dupa cum cainii-paria din anumite regiuni din India semanau cu lupul indian”.
Brehm imparte cainii in sapte grupe : Canis familiaris putiatini, Canis familiaris palustris (cainele de mlastina), Canis familiaris inostranzewi (stramosul cainelui nordic), Canis familiaris matris optimae sau cainele epocii bronzului, “din care se trag principalele noastre rase de caini-ciobanesti “, Canis familiaris decumanus (dogi ,boxeri etc.), Canis f. intermedius (cainii brac) si Canis familiaris leineri, din care s-au dezvoltat ogarii.
Linne, da ca deosebire intre caine si lup, « cauda sinistrorum recurvata », adica, coada incovoiata spre stanga.
Descoperirile arheologice scot la iveala oseminte de caini diferite ca marime, iar istoricii care au luat spre analiza diferitele stadii de dezvoltare ale civilizatiilor europene, coreleaza existenta acestor oseminte cu principalele indeletniciri ale omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu